26.5.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 116/1

1.1

BCE sprijină fără rezerve obiectivul directivei propuse de intensificare a coordonării între măsurile planificate în diferite sectoare relevante ale Uniunii Europene în vederea prevenirii amenințărilor, în special a atacurilor teroriste contra infrastructurilor critice și dependențelor intersectoriale (2), precum și în vederea pregătirii contra și a răspunsului față de acestea. În special, BCE consideră că este importantă asigurarea luării unor măsuri coerente și coordonate în diferite sectoare, pentru a răspunde de o manieră corespunzătoare acestor amenințări.

1.2

Prevederile directivei propuse care atribuie statelor membre anumite responsabilități privind identificarea infrastructurilor critice europene (în continuare „ICE”), notificarea lor către Comisie și înființarea, actualizarea, analizarea și, în special, supravegherea cu regularitate a planurilor de securitate ale operatorilor („PSO”) ICE, precum și raportarea succintă către Comisie a riscurilor din fiecare sector, trebuie să respecte competențele pe care le au în prezent autoritățile naționale și ale UE. Acestea includ misiunile de competența exclusivă a băncilor centrale, care trebuie îndeplinite în mod independent în conformitate cu Tratatul (3), precum și misiunile atribuite băncilor centrale conform prevederilor aplicabile din dreptul intern. În special, va fi necesară asigurarea compatibilității în întregime a prevederilor de drept intern care transpun directiva propusă cu competențele sau obligațiile de supraveghere ale băncilor centrale în privința infrastructurilor și sistemelor de plăți, de compensare și decontare a operațiunilor cu titluri de valoare, caselor de compensare și contrapărților centrale (4). În acest sens, se înțelege că acest cadru prevăzut de directiva propusă nu va aduce atingere competențelor și independenței băncilor centrale. În directiva propusă ar trebui introdus un considerent care să reflecte aceste argumente.

1.3

Mai mult, BCE dorește să sublinieze că Eurosistemul și/sau băncile centrale naționale au stabilit deja măsuri pentru asigurarea continuității activității în privința sistemelor de plăți din zona euro, iar BCE consideră că această activitate care a fost desfășurată ar trebui să fie recunoscută în vederea evitării dublării eforturilor depuse și pentru a asigura coerența în activitatea desfășurată de mai multe autorități.

2.1

În primul rând, sectorul financiar determinat de directiva propusă se împarte în: (1) infrastructurile și sistemele de plăți, de compensare și decontare a operațiunilor cu titluri de valoare; și (2) piețe reglementate. BCE propune o formulare mai largă care să acopere infrastructurile și sistemele de tranzacționare, de plăți, de compensare și decontare a operațiunilor cu instrumente financiare.

2.2

În al doilea rând, definiția sintagmei „infrastructura critică ”recunoaște în mod expres dependențele intersectoriale având în vedere că efectivitatea măsurilor de punere în aplicare pentru fiecare din sectoare în parte ar putea fi subminată în mod serios prin neluarea în considerare în mod corespunzător a interdependențelor sectoriale. Cu toate acestea, este de reținut că această definiție nu se referă în mod expres numai la active situate exclusiv în UE. Din acest motiv, nu este clar ce tratament s-ar aplica, în temeiul directivei propuse, activelor situate parțial în afara UE, a căror defectare sau distrugere ar afecta infrastructurile critice europene. BCE consideră că mai multe clarificări în această privință ar fi oportune.

2.3

În al treilea rând, „testul de severitate ”relevant pentru identificarea infrastructurilor critice europene este destul de general și ar trebui să fie îmbunătățit prin indicații mai clare pentru a asigura coerența clasării acestora în diferitele țări și sectoare. Ar fi de ajutor clarificarea suplimentară a acestui concept atunci când se stabilesc criterii intersectoriale și sectoriale prin procedura de comitologie, în temeiul directivei propuse. Se observă că directiva propusă este posibil să aducă cerințe administrative suplimentare, fiind posibil ca acestea să aibă costuri conexe în sarcina infrastructurilor și a autorităților competente. În funcție de stabilirea unor astfel de praguri, infrastructurile care nu sunt obiectul supravegherii în prezent, pot fi incluse și supuse unor costuri suplimentare.

2.4

În al patrulea rând, adoptarea unui act comunitar distinct poate fi necesară pentru stabilirea de proceduri de identificare și clasare a acelor ICE care sunt proprietatea sau care sunt operate de instituțiile, organismele și agențiile comunitare. În timp ce, în temeiul directivei propuse, Comisia poate propune o listă a infrastructurilor critice ce trebuie clasate ca ICE pe baza atât a notificărilor făcute de statele membre, cât și „a oricăror altor informații aflate la dispoziția Comisiei”, ar putea să nu fie practic pentru ICE operate de către organismele comunitare care au dimensiune paneuropeană să facă parte dintr-un sistem administrat de către statele membre.

2.5

În al cincilea rând, în conformitate cu prevederile directivei propuse, lista infrastructurilor critice clasate ca ICE trebuie să fie adoptată în conformitate cu procedura de comitologie prevăzută de directiva propusă (5). Lista tuturor ICE ar urma să fie adoptată înainte de stabilirea și punerea în aplicare a PSO cuprinzând soluții de securitate pertinente pentru protecția ICE din listă, având în vedere că operatorii au la dispoziție un an după clasarea infrastructurii critice ca ICE pentru a elabora un PSO. În acest context, publicitatea nu este de dorit pentru infrastructurile și sistemele de plăți și de compensare și decontare a operațiunilor cu titluri de valoare. În special, având în vedere că scopul directivei include pregătirea contra amenințărilor care afectează piețele financiare, punerea la dispoziția publicului a listei infrastructurilor critice esențiale pentru buna funcționare a piețelor financiare ar fi o eroare. În prezent, pe baza unor considerente similare, nici o țară din lume nu ar face publică o astfel de listă. Prin urmare, BCE recomandă cu fermitate păstrarea confidențialității listei ICE.

2.6

În cele din urmă, BCE recomandă cu fermitate acordarea atenției cuvenite măsurilor existente în stabilirea măsurilor de punere în aplicare și concentrarea atenției asupra acelor domenii în care până în prezent nu au fost identificate măsuri specifice. În acest context, pare prin urmare de dorit ca în loc să se înceapă activitatea de definire sau de punere în aplicare de măsuri în domeniul plăților și în cel al compensării, mai degrabă să se recunoască activitatea deja desfășurată de către autoritățile competente. Pe de o parte, reglementarea suplimentară și costurile aferente vor trebui justificate prin analize de impact adecvate. Pe de altă parte, este importantă menținerea standardelor și regulamentelor din acest domeniu suficient de flexibile încât să poată fi ușor și în mod continuu adaptate la un mediu în schimbare. BCE ar prefera să nu fie adoptate nici un fel de măsuri specifice cu forță juridică obligatorie. În cazul în care Comisia ar decide să adopte măsuri de punere în aplicare, BCE va trebui să fie formal consultată în temeiul Tratatului cu privire la orice astfel de măsuri referitoare la infrastructurile și sistemele de plăți și de compensare și decontare a operațiunilor cu titluri de valoare, și cu privire la alte aspecte ce se încadrează în domeniile de competența BCE (6).