Prezentare generală

Pandemia de coronavirus (COVID-19) a afectat în mod semnificativ activitatea economică mondială de la declanșarea acesteia la începutul anului 2020, iar economia zonei euro nu face excepție. În principal ca urmare a măsurilor stricte de izolare implementate în majoritatea țărilor din zona euro la jumătatea lunii martie, PIB real al zonei euro a înregistrat o scădere record de 3,8% în trimestrul I 2020. Se anticipează reducerea în continuare cu 13% a PIB în trimestrul II, chiar dacă majoritatea țărilor au început să își relaxeze restricțiile severe. Perioada următoare este grevată de incertitudini fără precedent.

Proiecția de bază se întemeiază pe un set de ipoteze-cheie privind evoluția viitoare a pandemiei, precum și măsurile de izolare necesare și comportamentul gospodăriilor populației și al întreprinderilor. Mai exact, scenariul de bază prevede numai o reușită parțială în ceea ce privește limitarea răspândirii virusului, cu o relativă recrudescență a infecțiilor în trimestrele următoare, necesitând măsuri persistente de izolare până când va deveni disponibilă o soluție medicală, respectiv până la jumătatea anului 2021, potrivit estimărilor. Se previzionează că aceste măsuri de izolare vor afecta cererea și oferta. Potrivit anticipațiilor, gradul ridicat de incertitudine și deteriorarea condițiilor de pe piețele forței de muncă vor determina populația și firmele să își reducă în continuare cheltuielile. Sprijinul substanțial din partea politicilor monetare, fiscale și privind piața forței de muncă ar trebui să contribuie la menținerea veniturilor și la limitarea repercusiunilor economice ale crizei sanitare. Se estimează, de asemenea, că aceste politici vor reuși să prevină amplificările nefavorabile prin intermediul canalelor financiare. Conform acestor ipoteze, dinamica PIB real în zona euro este proiectată să se reducă cu 8,7% în 2020 și să se revigoreze cu 5,2% în 2021 și cu 3,3% în 2022. Aceasta presupune că, până la sfârșitul orizontului de proiecție, nivelul PIB real ar fi cu circa 4% inferior celui estimat în proiecțiile experților din luna martie 2020.

Recenta prăbușire a prețurilor petrolului implică o scădere pronunțată a inflației IAPC până la niveluri situate în jurul valorii zero pentru trimestrele următoare. Efectele de bază ale componentei „produse energetice” ar determina apoi o redresare mecanică la începutul anului 2021. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente este estimată să se reducă pe termen scurt, dar cu valori inferioare celor ale inflației totale. Se anticipează că efectele dezinflaționiste vor fi generalizate la nivelul prețurilor serviciilor și bunurilor, întrucât cererea va rămâne scăzută. Cu toate acestea, conform proiecțiilor, aceste efecte vor fi parțial compensate de presiunile asupra costurilor și prețurilor legate de perturbările și deficitele la nivelul ofertei. Pe termen mediu, se estimează că inflația va crește, pe fondul ipotezelor privind majorarea prețurilor petrolului și al redresării cererii. În ansamblu, proiecția de bază prevede o scădere a inflației IAPC de la 1,2% în 2019 la 0,3% în 2020 și o intensificare a acesteia la 0,8% și 1,3% în 2021 și, respectiv, 2022.^[1]

Având în vedere incertitudinile fără precedent cu privire la evoluția pandemiei și impactul acesteia asupra comportamentului economic, precum și măsurile de izolare asociate și succesul măsurilor de politică, au fost pregătite două scenarii alternative. În scenariul moderat, șocul este considerat temporar, în condițiile unei limitări rapide și reușite a răspândirii virusului, care permite ca restricțiile să fie eliminate rapid. În acest scenariu, dinamica PIB real ar consemna o scădere de 5,9% anul acesta, urmată de o revenire puternică în 2021. Până la finele orizontului de proiecție, PIB real ar atinge aproape nivelul estimat în proiecțiile experților din luna martie 2020. Inflația în acest scenariu ar ajunge la 1,7% până în 2022. În schimb, un scenariu sever, cu o recrudescență puternică a infecțiilor, implică măsuri de izolare mai stricte, care afectează în mod semnificativ activitatea economică. În acest scenariu, dinamica PIB real scade cu 12,6% în 2020 și, până la sfârșitul orizontului de proiecție, se situează cu circa 9½% sub nivelul previzionat în proiecțiile experților din martie 2020, rata inflației fiind de numai 0,9% în 2022.

1 Ipoteze-cheie și măsuri de politică care stau la baza proiecțiilor

Proiecția de bază se întemeiază pe o serie de ipoteze fundamentale privind evoluția pandemiei. Pe fondul relaxării progresive a măsurilor stricte de izolare în țările din zona euro, scenariul de bază prevede numai o reușită parțială în ceea ce privește limitarea răspândirii virusului, cu o relativă recrudescență a infecțiilor în trimestrele următoare, necesitând măsuri persistente de izolare. Totuși, se preconizează că acestea din urmă vor implica costuri economice mai scăzute decât cele din perioada inițială în care au fost aplicate măsuri stricte de izolare, ca urmare a învățămintelor desprinse și a răspunsurilor comportamentale ale autorităților și agenților economici. Potrivit așteptărilor, economia va fi relansată treptat, pe etape, în perioada de „tranziție” post-izolare. Se anticipează că vor fi vizate îndeosebi sectorul prelucrător și anumite sectoare ale serviciilor, în timp ce alte servicii, precum artele, divertismentul, cazarea și recreerea, ar continua să fie parțial restricționate. Perioada de tranziție durează până când va deveni disponibilă o soluție medicală, respectiv până la jumătatea anului 2021, potrivit estimărilor.

Ipoteze similare privind evoluția pandemiei stau la baza proiecțiilor internaționale care sugerează o scădere drastică a cererii externe adresate zonei euro în 2020. Conform proiecțiilor, dinamica PIB real la nivel mondial (exceptând zona euro) se va reduce cu 4% în 2020, urmând să se revigoreze cu 6% în 2021 și cu 3,9% în 2022. Schimburile comerciale internaționale vor fi afectate mai mult decât PIB mondial, deoarece perturbările logistice și închiderea frontierelor amplifică impactul. Mai mult, evoluțiile comerciale tind să reacționeze mai puternic la activitatea economică în perioadele de recesiune economică. Ca urmare, se estimează că cererea externă adresată zonei euro va scădea cu 15,1% în 2020, apoi va crește cu 7,8% și 4,2% în 2021 și, respectiv, 2022.

Măsurile importante de politică monetară, fiscală și privind piața forței de muncă vor contribui la sprijinirea veniturilor, la reducerea pierderilor de locuri de muncă și a falimentelor și vor reuși, de asemenea, să limiteze interacțiunile nefavorabile dintre economia reală și sectorul financiar. Pe lângă măsurile de politică monetară adoptate de BCE din martie 2020, scenariul de bază include măsuri fiscale discreționare reprezentând 3,5% din PIB în 2020. Aceste măsuri includ scheme extinse de șomaj tehnic și subvenții salariale care ar trebui să atenueze impactul declinului semnificativ al activității economice asupra ocupării forței de muncă și a veniturilor din muncă. Firmele beneficiază de subvenții și transferuri de capital substanțiale. Cu toate acestea, se previzionează că aproape toate măsurile fiscale de urgență implementate în prezent sunt temporare și vor expira până la sfârșitul anului 2020, sugerând astfel o influență nefavorabilă asupra redresării ulterioare.^[2] În plus, împrumuturile și garanțiile sau injecțiile de capital, furnizate parțial sau integral de autoritățile guvernamentale, care se ridică la un pachet financiar total în valoare de aproape 20% din PIB, ar trebui să contribuie la reducerea constrângerilor de lichiditate. Este important de menționat că atât măsurile de politică monetară, cât și instrumentele publice de credit și de capital acționează ca mecanisme de sprijin, reducând riscurile privind evenimente extreme ale unor interacțiuni nefavorabile între economia reală și sectorul financiar.

2 Economia reală

În trimestrul I 2020, dinamica PIB real a înregistrat o scădere fără precedent. Potrivit estimării preliminare a Eurostat, PIB real s-a redus cu 3,8% în trimestrul I 2020, după aproape șapte ani de expansiune. Aproximativ toate țările din zona euro, îndeosebi țările mai mari, respectiv Franța, Italia și Spania, au înregistrat ritmuri trimestriale de creștere negative în trimestrul respectiv.^[3] Declinul activității economice în primul trimestru a fost cel mai abrupt înregistrat până în prezent. Potrivit datelor disponibile, comerțul cu amănuntul, transportul, precum și artele, divertismentul și activitățile de recreere au suferit cele mai mari pierderi, deși într-o măsură diferită de la o țară la alta.

Indicatorii anticipativi sugerează o scădere și mai accentuată a activității economice în trimestrul II 2020. Sondajele realizate de Comisia Europeană, precum și indicele aferent anchetei în rândul directorilor de achiziții (Purchasing Managers’ Index – PMI) s-au deteriorat până la praguri minime istorice și, în multe cazuri, până la niveluri inferioare acestora. Indicele compozit global aferent anchetei în rândul directorilor de achiziții s-a prăbușit la 13,6 în aprilie și, în pofida redresării la 31,9 în luna mai, indică o scădere mult mai semnificativă a PIB real decât în perioada crizei financiare din 2008-2009. Indicatorii cu frecvență ridicată, cum ar fi consumul de energie electrică și indicatorii de mobilitate bazați pe GPS, sugerează scăderi abrupte ale activității în luna aprilie în majoritatea țărilor din zona euro. Deși au început să se redreseze recent, în condițiile în care țările din zona euro au inițiat ridicarea treptată a măsurilor stricte de izolare, acești indicatori semnalează în continuare o scădere puternică a PIB real în al doilea trimestru. În ansamblu, se estimează că activitatea economică se va reduce cu 13% în trimestrul II 2020.

În pofida măsurilor de izolare actuale, se anticipează o redresare a activității economice începând cu semestrul II 2020. Se pornește de la ipoteza că autoritățile naționale relaxează și îmbunătățesc eficiența măsurilor de izolare și permit întreprinderilor din toate sectoarele să repornească producția. Prin urmare, o revigorare cu 8,3% a PIB real este proiectată pentru trimestrul III, redresarea cererii externe, politicile de susținere și corecția unei relative reprimări a cererii continuând să stimuleze activitatea ulterior. Cu toate acestea, unele măsuri de izolare în curs și o reducere numai progresivă a gradului ridicat de incertitudine vor continua să limiteze activitatea economică până când va deveni disponibilă o soluție medicală, respectiv până la jumătatea anului 2021, potrivit estimărilor. Prin urmare, PIB real se va redresa doar treptat către nivelurile din perioada pre-criză. Aceasta presupune că, până la sfârșitul orizontului de proiecție, nivelul PIB real ar fi cu circa 4% inferior celui estimat în proiecțiile experților din luna martie 2020.

Analizând mai detaliat componentele creșterii PIB, se așteaptă ca expansiunea consumului privat să scadă cu 7,8% în 2020 și să se redreseze treptat până în 2022. Se estimează că, în semestrul I 2020, consumul privat s-a redus abrupt. La nivel sectorial, vânzările de autovehicule, precum și cheltuielile pentru vacanțe și restaurante au fost afectate cel mai acut. În timp ce pierderile de venituri disponibile reale au fost parțial amortizate de transferurile publice, scăderea consumului rezultă dintr-o combinație de economii forțate (deoarece gospodăriile ale căror venituri nu au fost afectate nu au putut să achiziționeze bunuri și servicii neesențiale) și economii în scop preventiv în contextul unei scăderi abrupte a încrederii consumatorilor și al unei amplificări fără precedent a incertitudinilor cu privire la perspectivele economice. Privind în perspectivă, în condițiile în care țările relaxează treptat măsurile de izolare, se estimează o revigorare a consumului privat începând cu semestrul II 2020, care va depăși însă nivelul din perioada pre-criză numai în cursul anului 2022. Acest reviriment este sprijinit de scăderea treptată anticipată a incertitudinilor, precum și de corecția unei relative reprimări a cererii. În același timp, nivelul ridicat al șomajului și corecția transferurilor fiscale nete vor frâna redresarea.

Se anticipează o contracție pronunțată și bruscă a investițiilor în obiective rezidențiale pentru anul 2020. Potrivit așteptărilor, oferta de locuințe va fi grav afectată de șocul COVID-19 în 2020. Se previzionează că efectele nefavorabile asupra cererii de locuințe ale diminuării veniturilor disponibile, ale unei încrederi mai scăzute a consumatorilor și ale unei rate mai ridicate a șomajului vor conduce la niveluri reduse persistente ale investițiilor în obiective rezidențiale. La sfârșitul orizontului de proiecție, se estimează că acestea se vor situa mult sub nivelul din perioada pre-criză.

Se așteaptă o scădere puternică a investițiilor corporative în 2020, mult mai pronunțată decât cea a PIB, acestea redresându-se numai progresiv și menținându-se cu mult sub nivelurile din perioada pre-criză până în 2022. Se estimează că investițiile corporative au înregistrat o scădere puternică în semestrul I 2020 din cauza măsurilor de izolare, a disipării cererii globale și interne, precum și a sporirii accentuate a incertitudinilor. O redresare este așteptată începând cu a doua jumătate a anului 2020, viteza acesteia variind substanțial de la o țară la alta, în funcție de diferențele în ceea ce privește amploarea scăderii inițiale. Confruntate cu incertitudini sporite, este probabil ca firmele să amâne investițiile. Ca atare, se anticipează că investițiile corporative pentru zona euro se vor situa, la sfârșitul orizontului de proiecție, cu mult sub nivelul din perioada pre-criză. Acestea sunt proiectate să rămână modeste ca urmare a gradului ridicat de neutilizare a capacităților de producție și a temerilor legate de tendințele cererii pe termen mai lung în contextul îmbătrânirii și reducerii populației. Totodată, conform proiecțiilor, gradul de îndatorare brută a societăților nefinanciare va înregistra o creștere semnificativă în 2020, de la un nivel deja ridicat, urmată de un declin moderat. Majorarea inițială a gradului de îndatorare brută a societăților nefinanciare este atribuită scăderii pronunțate a profiturilor corporative în semestrul I 2020 și, prin urmare, recurgerii sporite la finanțarea prin îndatorare pentru a compensa deficitele de lichiditate. Potrivit anticipațiilor, creșterea înregistrată a ponderii datoriei sectorului corporativ va limita dinamica investițiilor corporative în cadrul orizontului de proiecție, în condițiile în care firmele trebuie să restabilească soliditatea bilanțurilor lor. Cu toate acestea, plățile brute de dobânzi ale societăților nefinanciare au atins niveluri minime istorice în ultimii ani și se previzionează că acestea vor înregistra numai o creștere progresivă în următorii ani, reducând eventualele temeri legate de sustenabilitatea datoriei.

Se preconizează că exporturile zonei euro vor fi grav afectate de pandemia de COVID-19 în 2020 și că vor recupera cea mai mare parte a pierderilor până la sfârșitul orizontului de proiecție, pornind de la un nivel scăzut care reflectă tensiunile comerciale și cererea externă modestă. Conform proiecțiilor, impactul asupra exporturilor va fi sever în semestrul I 2020. Măsurile de izolare în vederea limitării pandemiei au afectat puternic exporturile zonei euro, precum și importurile. Majoritatea sectoarelor au consemnat o scădere rapidă a exporturilor la sfârșitul trimestrului I 2020, care se previzionează că va continua în trimestrul II. Exporturile de servicii de transport și de călătorie sunt printre cele mai afectate de pandemie. Perturbările la nivelul lanțurilor de aprovizionare determinate de epidemia de COVID-19 au afectat în special sectoarele orientate către export, respectiv industria auto, utilaje și produse chimice. Se anticipează că importurile vor scădea mai puțin decât exporturile în trimestrul II 2020, întrucât principalele țări exportatoare sunt deosebit de afectate de reducerea globală a cererii de automobile și bunuri de capital. Prin urmare, exporturile nete ar trebui să fie negative. Începând cu trimestrul III, revigorarea exporturilor este relativ mai puternică decât cea a importurilor, ceea ce implică o contribuție pozitivă a exporturilor nete până la sfârșitul anului 2021, pe fondul redresării sectoarelor ciclice globale la care este expusă zona euro. În ansamblu, evoluția exporturilor în afara zonei euro va fi, în linii mari, în concordanță cu cea a cererii externe adresate zonei euro.

Potrivit anticipațiilor, situația pe piața forței de muncă se va înrăutăți substanțial. Deși condițiile de pe piața forței de muncă s-au îmbunătățit semnificativ în cursul expansiunii recente, se preconizează materializarea unei deteriorări accentuate pe parcursul anului 2020. Scăderea cu 0,2% a totalului populației ocupate în trimestrul I 2020, conform estimării preliminare a Eurostat, este doar un indiciu al unor evoluții mult mai nefavorabile anticipate în următoarele trimestre. Deși este probabil ca reducerea populației ocupate să fie atenuată în unele țări de utilizarea pe scară largă a schemelor de șomaj tehnic, se previzionează că totalul populației ocupate se va diminua cu 2,8% în 2020 și se va redresa treptat până la finele orizontului de proiecție, pe fondul unei revigorări a activității.

Numărul total de ore lucrate este proiectat să urmeze mai îndeaproape evoluțiile de pe piața forței de muncă în timpul pandemiei de COVID-19 decât populația ocupată. Se anticipează că numărul total de ore lucrate pe persoană va atinge un nivel minim în trimestrul II 2020, care va fi superior celui înregistrat de numărul de persoane ocupate în trimestrul III 2020. Impactul mai limitat al crizei asupra evoluției populației ocupate se datorează parțial politicilor de compensare a efectelor negative pe piața forței de muncă. Atât numărul total de ore lucrate, cât și numărul de persoane ocupate se situează, la sfârșitul orizontului de proiecție, ușor sub nivelurile din trimestrul IV 2019, pe seama efectelor de histerezis (generate, de exemplu, de falimentele firmelor și pierderile permanente de locuri de muncă) de pe piața forței de muncă din zona euro.

Se anticipează că impactul pandemiei de COVID-19 asupra creșterii forței de muncă va fi moderat pe parcursul orizontului de proiecție. Se așteaptă o scădere a forței de muncă până în trimestrul III 2020, care reflectă, pe termen foarte scurt, ieșirea de pe piața forței de muncă a unui număr de persoane ocupate ca urmare a măsurilor de izolare, inclusiv faptul că unii lucrători pot fi clasificați ca disponibili pentru piața forței de muncă, dar care nu caută un loc de muncă din cauza acestor măsuri. De asemenea, reducerea oportunităților de angajare în perioada pandemiei poate avea un efect de descurajare, unele persoane părăsind câmpul muncii. O serie de canale suplimentare, cum ar fi reducerea imigrării nete proiectate a lucrătorilor ca urmare a pandemiei de COVID-19 și restricțiile privind zborurile internaționale, pot avea, la rândul lor, un impact nefavorabil asupra forței de muncă, în special pe termen scurt.

Se estimează că rata șomajului va reacționa la pandemie și va atinge un nivel maxim de 10,8% în trimestrul III 2020. Similar profilului ocupării forței de muncă, rata șomajului nu este proiectată să revină la nivelul din perioada pre-criză în cadrul orizontului de proiecție, ajungând la 8,8% în trimestrul IV 2022 (față de nivelul de 7,3% în trimestrul IV 2019). Traiectoria proiecției pentru rata șomajului rămâne inferioară celei consemnate pe parcursul crizei financiare mondiale din 2008-2009, ca urmare a impactului politicilor adoptate cu privire la piața forței de muncă, care s-au axat pe menținerea locurilor de muncă în vederea relansării rapide a operațiunilor comerciale după ridicarea măsurilor stricte de izolare. Mai exact, șomajul tehnic prevede perioade limitate de șomaj, angajații rămânând pe statul de plată al firmelor și beneficiind de resurse comparabile indemnizațiilor de șomaj (ratele de înlocuire a câștigurilor salariale pierdute fiind diferite de la o țară la alta). Se așteaptă ca ratele șomajului să prezinte în continuare diferențe substanțiale la nivelul țărilor din zona euro. Pe ansamblu, se previzionează că țările cu o pondere ridicată de lucrători temporari sau independenți se vor confrunta cu consecințe mai nefaste în ceea ce privește ratele șomajului și pierderile de venituri.

Conform proiecțiilor, creșterea productivității muncii se va reduce în 2020, după care se va redresa pe parcursul perioadei de proiecție. Având în vedere măsurile fiscale care atenuează impactul asupra totalului populației ocupate, se estimează că productivitatea muncii pe persoană va înregistra o scădere pronunțată în anul 2020. Există un efect diferențial între productivitatea muncii pe persoană ocupată și productivitatea muncii pe oră lucrată. Productivitatea pe persoană ocupată este afectată într-o măsură mai mare în 2020, ca urmare a utilizării pe scară largă a schemelor de șomaj tehnic în țările din zona euro. În schimb, răspunsul productivității pe oră lucrată este mult mai redus în timpul pandemiei, deoarece se așteaptă ca numărul total de ore lucrate să urmeze îndeaproape evoluția PIB.

Comparativ cu proiecțiile experților din luna martie 2020, proiecția pentru creșterea PIB real a fost revizuită semnificativ în sens descendent pentru 2020 și în sens ascendent pentru restul orizontului de proiecție, în special pentru anul 2021. Revizuirea în sens descendent a dinamicii PIB real în 2020 maschează o revizuire în sens descendent mai puternică în semestrul I și unele revizuiri în sens ascendent în semestrul II. Efectul pozitiv statistic de reportare rezultat, precum și unele recuperări ulterioare implică o revizuire în sens ascendent a creșterii PIB real în 2021 și în 2022. Până la sfârșitul orizontului de proiecție, nivelul PIB real ar fi cu circa 4% mai mic decât cel estimat în proiecțiile experților din luna martie 2020.

3 Prețuri și costuri

Conform proiecțiilor, rata inflației IAPC se va reduce de la 1,2% în 2019 la 0,3% în 2020, apoi va crește la 0,8% și 1,3% în 2021 și, respectiv, 2022 (Graficul 2). Rata mai scăzută a inflației totale în anul 2020 reflectă îndeosebi un declin pronunțat al prețurilor produselor energetice, componentă a inflației IAPC, având în vedere scăderea prețurilor petrolului după declanșarea pandemiei de COVID-19. Componenta „produse energetice” a inflației IAPC este preconizată să aibă o contribuție negativă semnificativă de 0,8 puncte procentuale la inflația totală în anul 2020. Majorările prețurilor petrolului, reflectate de panta pozitivă a curbei descrise de cotațiile futures ale petrolului și de unele efecte în sensul creșterii generate de majorări ale impozitelor indirecte asociate produselor energetice, determină o intensificare a componentei „produse energetice” a inflației IAPC până la finele orizontului de proiecție. Componenta „alimente” a inflației IAPC a înregistrat recent o creștere semnificativă, pe fondul cererii crescute a populației de alimente procesate și neprocesate în contextul măsurilor de izolare impuse de COVID-19 și al apariției unor perturbări ale lanțului de aprovizionare cu alimente proaspete. Potrivit anticipațiilor, dinamica prețurilor alimentelor se va menține la un nivel ridicat pe termen scurt, dar se va diminua pe parcursul anului și va înregistra ritmuri mai scăzute în 2021 și 2022, comparativ cu 2020.

Având în vedere creșterea semnificativă a deficitului de cerere agregată și efectele indirecte ale scăderii abrupte a prețurilor petrolului, se anticipează o moderare a inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente, în medie, până la 0,8% în 2020 și o intensificare a acesteia numai către sfârșitul orizontului de proiecție. Conform proiecțiilor, deficitul de cerere agregată în scădere, dar încă amplu, va afecta inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente în anul 2021 și, într-o măsură mai mică, în 2022, ceea ce implică rate anuale medii ale inflației de 0,7% și, respectiv, 0,9%. Se previzionează că efectele dezinflaționiste vor fi generalizate la nivelul prețurilor serviciilor și bunurilor, întrucât cererea de consum se va menține scăzută ca urmare a pierderilor de venituri sau va fi frânată de măsurile de limitare a răspândirii virusului adoptate de autoritățile guvernamentale. În trimestrele următoare, se estimează că presiunile în sensul scăderii exercitate de cererea redusă vor fi compensate parțial de presiunile asupra costurilor și prețurilor generate de perturbările și deficitele la nivelul ofertei cauzate, de exemplu, de perturbările lanțurilor globale de valoare adăugată sau de măsurile de distanțare socială în vigoare (precum reducerea capacității saloanelor de coafură și a restaurantelor). Pe termen mediu, inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente ar trebui să cunoască o intensificare, în condițiile în care se așteaptă ca presiunile în sensul creșterii asupra prețurilor exercitate de majorarea cererii să se consolideze odată cu avansul redresării economice. Deși presiunile în sensul creșterii generate de efectele nefavorabile pe partea ofertei în contextul pandemiei ar trebui să se diminueze, cererea reprimată și concurența mai redusă ca urmare a ieșirii unor firme de pe piață ar putea majora marjele de profit pe unele piețe, dincolo de ameliorările ciclice ale acestora. În plus, efectele indirecte ale majorării estimate a prețurilor petrolului vor contribui la accelerarea inflației de bază.

Se estimează că dinamica remunerării pe salariat va deveni negativă pe termen scurt, dar se va redresa în concordanță cu activitatea economică în anul 2021 și va consemna ritmuri moderate de creștere în 2022. Remunerarea pe salariat este proiectată să înregistreze o scădere pronunțată în trimestrul II 2020, reflectând reducerea masivă și abruptă a numărului de ore lucrate pe salariat în perioada măsurilor de izolare și compensarea numai parțială a pierderilor din câștiguri salariale prin schemele de șomaj tehnic. Cu toate acestea, evoluția remunerării pe salariat exagerează pierderea veniturilor din muncă, deoarece o serie de țări nu evidențiază în statistici asistența din fonduri publice la remunerare, ci la transferuri. Ulterior, odată cu redresarea activității economice și a numărului de ore lucrate pe salariat, se așteaptă ca remunerarea pe salariat să se redinamizeze și să crească treptat în continuare pe parcursul orizontului de proiecție. În ceea ce privește ritmurile anuale de creștere, aceste evoluții implică o scădere pronunțată a dinamicii remunerării pe salariat la −1,9% în 2020, o redresare la 3,2% în 2021 și o creștere mai moderată a acesteia de 1,9% în 2022.

Conform proiecțiilor, dinamica costurilor unitare cu forța de muncă va face obiectul unor fluctuații puternice pe parcursul orizontului de proiecție, reflectând variațiile abrupte ale dinamicii productivității muncii. Pierderea productivității muncii în trimestrul II 2020, ca urmare a declinului pronunțat al PIB real în raport cu scăderea mai redusă a ocupării forței de muncă, determină creșterea semnificativă a costurilor unitare cu forța de muncă, iar redresarea ulterioară a productivității muncii implică o reducere puternică a costurilor unitare cu forța de muncă. Dincolo de volatilitatea asociată crizei, se anticipează doar o creștere foarte ușoară a costurilor unitare cu forța de muncă.

Marjele de profit sunt proiectate să amortizeze, în linii mari, fluctuațiile accentuate ale costurilor unitare cu forța de muncă pe parcursul orizontului de proiecție. Prin urmare, se anticipează că acestea vor scădea drastic în trimestrul II 2020 și vor consemna un reviriment semnificativ ulterior. O revenire la nivelul din perioada pre-criză este preconizată către finele orizontului de proiecție.

Potrivit anticipațiilor, prețurile importurilor vor scădea semnificativ în anul 2020, dar vor cunoaște o relativă revigorare în 2021 și 2022. Acest profil este puternic influențat de variațiile prețurilor petrolului, a căror pantă a curbei descrise de cotațiile futures ale petrolului presupune un ritm de creștere pronunțat negativ în 2020 și ritmuri anuale pozitive începând cu trimestrul II 2021 și în anul 2022. De asemenea, dinamica pozitivă a prețurilor importurilor începând cu 2021 reflectă unele presiuni în sensul creșterii asupra prețurilor exercitate atât de prețurile materiilor prime exclusiv petrolul, cât și de intensificarea dinamicii prețurilor la nivel global în termeni mai generali.

Comparativ cu proiecțiile experților din luna martie 2020, perspectivele inflației IAPC sunt revizuite semnificativ în sens descendent pe parcursul orizontului de proiecție. În anul 2020, efectele puternice în sensul scăderii asupra inflației totale generate de ipotezele privind reducerea prețurilor petrolului sunt numai parțial compensate de evoluția peste așteptări a componentei „alimente” a inflației IAPC în contextul crizei cauzate de COVID-19. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente este revizuită semnificativ în sens descendent pe parcursul întregului orizont de proiecție. Aceasta este inhibată de deficitul de cerere agregată mult peste așteptări, precum și de unele efecte indirecte în sensul scăderii ale ipotezelor privind reducerea prețurilor petrolului, în prima parte a orizontului de proiecție.

4 Perspectivele fiscale

Orientarea politicii fiscale^[5] este evaluată ca devenind deosebit de acomodativă în 2020. Aceasta este susținută cu precădere de măsurile fiscale substanțiale care au fost adoptate de toate țările din zona euro ca răspuns la pandemie. Cea mai mare parte a acestor măsuri constau în cheltuieli suplimentare, în special sub forma unor scheme de șomaj tehnic, a unor măsuri de sprijinire a firmelor și a gospodăriilor, precum și a cheltuielilor mai mari în domeniul sănătății. Majoritatea măsurilor legate de pandemie implementate recent sunt temporare și expiră la sfârșitul anului 2020. În consecință, orientarea politicii fiscale pentru 2021 indică o înăsprire substanțială. În anul 2022, se estimează că măsurile legate de pandemie vor avea numai un impact redus asupra orientării politicii fiscale, care este proiectată să fie relativ expansionistă. Comparativ cu proiecțiile experților din luna martie 2020, includerea noilor măsuri a avut ca rezultat o orientare a politicii fiscale mult mai expansionistă în anul 2020 și una mai restrictivă în 2021, în timp ce revizuirea pentru 2022 este limitată.

Conform proiecțiilor, soldul bugetar al zonei euro se va reduce substanțial în anul 2020 și va consemna o ușoară redresare în 2021 și 2022. Scăderea pronunțată a soldului bugetar în 2020 este generată de măsurile fiscale de urgență și de componenta ciclică negativă, care indică deteriorarea perspectivelor macroeconomice. Ameliorarea în anul 2021 reflectă cu precădere corecția măsurilor fiscale de urgență, iar componenta ciclică mai puțin nefavorabilă are, de asemenea, un efect relativ pozitiv. În anul 2020, creșterea semnificativă a ponderii datoriei în PIB la peste 100% este, în principal, rezultatul diferențialului între ritmul de creștere a PIB și rata dobânzii aferentă datoriei publice, care amplifică datoria, precum și al deficitului primar amplu. În perioada 2021-2022, contribuția din partea deficitelor primare persistente la creșterea datoriei este anulată de predominanța unui efect favorabil de tip „bulgăre de zăpadă”^[6], ceea ce conduce la o relativă scădere a ponderii datoriei în PIB în zona euro.

Proiecțiile fiscale din luna iunie 2020 indică deficite bugetare mult mai ridicate comparativ cu proiecțiile experților din luna martie 2020. Ca urmare a efectelor macroeconomice ale pandemiei și a măsurilor fiscale adoptate, proiecția privind soldul bugetar pentru 2020 a fost revizuită substanțial în sens descendent cu mai mult de 7 puncte procentuale. În următorii doi ani, revizuirea în sens descendent va fi mai mică, deoarece se anticipează că măsurile fiscale de urgență vor expira și că economia se va redresa, însă deficitul este încă estimat a fi cu 2,3 puncte procentuale superior celui anticipat în proiecțiile experților din luna martie 2020. Potrivit anticipațiilor, ponderea datoriei în PIB se va menține pe o traiectorie pronunțat ascendentă, în principal ca urmare a revizuirii sale în sens ascendent pentru anul 2020 și a unui deficit primar mai mare pe parcursul întregului orizont de proiecție.